La accesarea informației de pe un echipament de rețea, chiar dacă este un calculator, laptop, tabletă, smartphone sau alte echipamente conectate la o rețea, datele nu trebuie stocate în mod fizic pe echipament. În acest caz, poate fi făcută o cerere către echipamentul unde sunt depozitate datele pentru a accesa acea informație. În modelul de rețelistică peer-to-peer (P2P), datele sunt accesate de pe un echipament de tip peer fără a utiliza un server dedicat.
Modelul de rețea P2P implică două părți: rețele P2P și aplicații P2P. Ambele părți au caracteristici similiare, dar în practică funcționează destul de diferit.
Rețele P2P
Într-o rețea P2P, două sau mai multe calculatoare sunt conectate prin intermediul unei rețele care poate partaja resurse (precum imprimante și fișiere) fără a avea un server dedicat. Fiecare dispozitiv final conectat (cunoscut și ca peer) poate funcționa atât ca server, cât și pe post de client. Un calculatoare poate avea rolul unui server pentru o tranzacție, în timp ce, simultan, se comportă ca un client pentru altul. Rolurile de client și server sunt setate în baza unei cereri.
Un exemplu este o rețea de domiciliu simplă cu două calculatoare, așa cum se arată în figură. În acest exemplu, Peer2 are o imprimantă atașată la el direct prin USB și este configurat să partajeze imprimanta în rețea astfel încât și Peer1 să poate imprima la ea. Peer1 este configurat să partajeze o unitate sau un folder în rețea. Acest lucru permite lui Peer2 să acceseze și să salveze fișiere la folderul partajat. În plus față de partajarea fișierelor, o rețea precum aceasta ar permite utilizatorilor să activeze jocurile în rețea sau să partajeze o conexiune de Internet.
Rețelele P2P descentralizează resursele dintr-o rețea. În locul localizării datelor care să fie partajate pe servere dedicate, datele pot fi localizate oriunde și pe orice echipament conectat. Majoritatea sistemelor de operare suportă partajarea fișierelor și imprimantelor fără a solicita un software de server adițional. În orice caz, rețelele P2P nu folosesc conturi centralizate de utilizatori sau nu accesează servere pentru a menține permisiuni. Așadar, este dificil să forțați securitatea și să accesați politicile din rețele care conțin mai mult de câteva calculatoare. Conturile de utilizator și drepturile de acces trebuie configurate individual pe fiecare echipament de tip peer.