O rețea poate fi la fel de complexă ca și echipamentele conectate prin intermediul Internetului, sau la fel de simplă precum două calculatoare conectate direct unul la celălalt cu un singur cablu și cu orice altceva între ele. Rețelele pot varia în funcție de dimensiune, formă și funcționare. Oricum, a avea doar conexiune fizică între echipamentele finale nu este suficient pentru a activa comunicarea. Echipamentele trebuie să știe cum să comunice, dacă ne dorim să aibă loc comunicarea.
Oamenii schimbă idei folosind mai multe metode de comunicare diferite. În orice caz, în ciuda metodelor alese, toate metodele de comunicare au trei elemente în comun. Primul dintre aceste elemente este sursa mesajului sau expeditorul. Sursele mesajului sunt oamenii sau echipamentele electronice care trebuie să trimită un mesaj către alte persoane sau echipamente. Al doilea element al comunicării este destinatarul mesajului. Destinatarul primește mesajul și îl interpretează. Un al treilea element, denumit canal, constă în mediul care furnizează calea prin intermediul căreia mesajul circulă de la sursă la destinație.
Comunicarea începe cu un mesaj sau informație ce trebuie trimis de la o sursă la o destinație. Expeditorul acestui mesaj, fie că face comunicarea prin intermediul unei rețele sau față în față, este guvernat de reguli denumite protocoale. Aceste protocoale sunt specifice unui anumit tip de metodă de comunicare. În relațiile de comunicare zilnice și personale, regulile pe care le folosim pentru a comunica prin intermediul unui mediu, precum telefonul mobil, nu sunt neapărat aceleași ca și protocoalele folosirii unui alt mediu, cum ar fi o scrisoare.
De exemplu, luați în considerare doi oameni care comunică față în față, așa cum se arată în Figura 1. Înainte de comunicare, ei trebuie să se pună de acord cu modul de comunicare. În cazul în care comunicarea folosește voce, aceștia trebuie să se pună mai întâi de acord cu limba. Apoi, când au un mesaj de trimis, ei trebuie să poata formata acel mesaj într-o manieră ce poate fi înțeleasă. De exemplu, dacă cineva folosește Engleza, dar o structură săracă a propoziției, mesajul poate fi înțeles greșit. Fiecare sarcină descrie protocoalele amplasate pentru a se realiza comunicarea. Acest lucru este adevărat pentru comunicarea dintre calculatoare, așa cum se arată în Figura 2.
Gândiți-vă la câte reguli sau protocoale diferite guvernează toate metodele diferite de comuicație care există în lume, în ziua de astăzi.