Formatarea și încapsularea mesajului

Atunci când un mesaj este trimis de la sursă la destinație, trebuie să se folosească un format sau o structură specifică. Formatul mesajului depinde de tipul mesajului și de canalul folosit pentru a trimite mesajul.

Scrierea scrisorilor este una dintre cele mai obișnuite forme de comunicații umane scrise. De secole, formatul convenit al scrisorilor personale nu s-a modificat. În multe culturi, scrisorile personale conțin elementele următoare:

Pentru a avea formatul corect, majoritatea scrisorilor personale trebuie anexate sau încapsulate într-un plic pentru expediere, așa cum se arată în Figura 1. Plicul conține adresa expeditorului și destinatarului, fiecare fiind localizată în locul corespunzător de pe plic. Dacă adresa de destinație și formatarea nu sunt corecte, scrisoarea nu este trimisă. Procesul de plasare a formatului unui mesaj (scrisoarea) într-un alt format de mesaj (plicul) se numește încapsulare. Decapsularea apare atunci când procesul este inversat de către destinatar, iar scrisoarea este scoasă din plic.

Cel care scrie scrisoarea folosește un format acceptat pentru a se asigura că aceasta este trimisă și înțeleasă de destinatar. Similar, un mesaj care este trimis prin intermediul unei rețele de calculator urmărește reguli ale unui anumit format pentru ca acesta să fie trimis și procesat. Așa cum o scrisoare este încapsulată într-un plic pentru expediere, așa și mesajele dintre calculatoare sunt încapsulate. Fiecare mesaj este încapsulat într-un anumit format, numit frame, înainte de a fi trimis prin intermediul unei rețele. Un frame se comportă ca un plic; furnizează adresa destinației și adresa hostului de sursă, așa cum se arată în Figura 2.

Formatul și conținuturile unui frame sunt determinate de tipul mesajul trimis și de canalul prin intermediul căruia are loc comunicarea. Mesajele care nu sunt formatate corect nu sunt trimise cu succes sau procesare de către hostul de destinație.