Protocoalele de Layer 2 specifică încapsularea unui pachet ăntr-un frame și tehnicile de preluare/punere a pachetului încapsulat pe/de pe fiecare mediu. Această tehnică este denumită metodă de control a accesului la mediu.
Pe măsură ce pachetul trece de la hostul sursă la cel de destinație, acesta traversează de fapt mai multe rețele fizice diferite. Aceste rețele fizice pot fi alcătuite din tipuri diferite ale mediului fizic cum ar fi fire din cupru, fibre optice și wireless ce constă în semnale electromagnetice, frecvențe radio și de microunde și semnale prin satelit.
Pachetele nu au o metodă pentru a accesa direct aceste medii diferite. Este rolul layer-ului data link din modelul OSI să pregătească pachetele layer-ului rețea pentru transmisie și să controleze accesul la mediul fizic. Metodele de control al accesului la mediu descrise de protocoalele layer-ului data link definesc procesele prin care echipamentele de rețea pot accesa mediul de rețea și să transmită frame-urile în diferite medii de rețea.
Fără layer-ul data link, protocoalele layer-ului rețea cum ar fi IP, ar avea mai multe provizii pentru a se conecta la fiecare tip de mediu ce ar putea exista pe o cale de livrare. Mai mult, IP-ul ar trebui să se adapteze de fiecare dată când se dezvoltă o nouă tegnologie sau mediu de rețea. Acest proces ar împiedica dezvoltarea și inovarea mediului de rețea și a protocolului. Acesta este un motiv esențial pentru utilizarea unei structuri pe layere.
Animația din figură asigură un exemplu de calculator din Paris care se conectează la un latop din Japonia. Deși cele două hosturi comunică folosind doar un IP, este posibil ca numeroase protocoale ale layer-ului data link să fie utilizate pentru a transporta pachetele IP prin mai multe tipuri de LAN și WAN. Fiecare tranziție la un router poate necesita un protocol diferit al layer-ului data link pentru transportul pe un mediu nou.