Așa cum am stabilit anterior, topologia logică de bază a Ethernet-ului este o magistrală cu acces multiplu. Fiecare echipament de rețea este conectat la același mediu partajat, și toate nodurile primesc toate frame-urile transmise. Problema este dacă toate echipamentele primesc fiecare frame, cum poate identifica fiecare echipament individual dacă acesta este destinatarul intenționat fără a procesa și decapsula frame-ul pentru a obține adresa IP? Problema devine și mai problematică atunci când rețelele sunt mari, au un volum al traficului mare unde sunt multe frame-uri trimise.

Pentru a preveni supraîncărcarea excesivă a fiecărui frame, un identificator unic denumit adresă MAC a fost realizat pentru a identifica nodurile sursă și de destinație actuale din cadrul unei rețele Ethernet. În ciuda varietății de Ethernet utilizate, adresarea MAC furnizează o metodă pentru identificarea echipamentelor la cel mai jos nivel al modelului OSI. Așa cum probabil vă reamintiți, adresarea MAC este adăugată ca parte a unui PDU de layer 2. O adresă MAC de Ethernet este o valoare în binar de 48 biți exprimată sub forma a 12 cifre hexazecimale (4 biți pentru fiecare cifră hexazecimală).

Structura Adresei MAC

Adresele MAC trebuie să fie unice din punct de vedere global. Valoarea adresei MAC este un rezultat direct al regulilor IEEE pentru furnizori pentru a asigura adrese unice globale pentru fiecare echipament Ethernet. Regulile stabilitate de IEEE solicită fiecărui furnizor care vinde echipamente Ethernet să se înregistreze cu IEEE. IEEE atribuie unui furnizor un cod de 3 octeți, denumit OUI (Organizationally Unique Identifier).

IEEE solicită unui furnizor să urmeze două reguli simple, așa cum se arată în figură.

Toate adresele MAC cu același OUI trebuie să aibă o valoare unică (codul furnizorului sau număr seriale) în ultimii 3 octeți.