De la crearea Ethernet-ului în 1973, standardele au apărut în versiuni mai rapide și mai flexibile. Această abilitate a Ethernetului de îmbunătățire în timp este unul din motivele principale pentru care a devenit așa de popular. Versiunile anterioare ale Ethernet-ului erau relativ lente la 10 Mbps. Ultimele versiuni Ethernet funcționează la 10 Gbps sau chiar mai rapid. Figura 1 evidențiază modificările diferitelor versiuni de Ethernet.
La layer-ul data link, structura frame-ului este aproape identică pentru toate vitezele de Ethernet. Structura frame-ului Ethernet adaugă headere și trailere la PDU de layer 3 pentru a încapsula mesajul ce va fi trimis.
Header-ul și trailer-ul Ethernet au câteva secțiuni de informație care sunt utilizate de protocolul Ethernet. Fiecare secțiune a frame-ului este denumită câmp. Așa cum se arată în Figura 2, există două stiluri de framing Ethernet:
- Standardul IEEE 802.3 Ethernet care a fost actualizat de câteva ori pentru a include tehnologii noi
- Standardul DIC Ethernet care este acum denumit Ethernet II
Diferențele dintre stilurile de framing sunt foarte mici. Cea mai importantă diferență între cele două stiluri este adăugarea unui SFD (Start Frame Delimiter) și modificarea câmpului Type în câmpul Length în 802.3.
Ethernet II este formatul frame-ului Ethernet folosit în rețelele TCP/IP.