Similar cu un switch Cisco, există câteva modalități pentru a accesa mediul CLI-ului pe un router Cisco. Cele mai obișnuite metode sunt:
- Consola - Folosește o conexiune USB sau serială de viteză mică pentru a asigura conectarea directă, accesul la managementul out-of-band al echipamentului Cisco.
- Telnet sau SSH - Două metode pentru accesarea remote a sesiunii CLI printr-o interfață de rețea activă.
- Port AUX - Folosit pentru managementul remote al routerului utilizând o linie de telefonie dial-up și un modem.
Portul AUX și de consolă sunt localizate pe router.
Pe lângă aceste porturi, routerele au și interfețe de rețea pentru a primi și trimite pachete IP. Routerele au mai multe interfețe care sunt utilizate pentru a se conecta la mai multe rețele. De obicei, interfețele se conectează la mai multe tipuri de rețele, ceea ce înseamnă că sunt necesare tipuri diferite de mediu și conectori.
Fiecare interfață de pe router este un membru sau host al unei rețele IP diferite. Fiecare interfață trebuie să aibă configurată o adresă IP și o mască de subrețea a unei rețele diferite. IOS-ul Cisco nu permite ca două interfețe active din același router să aparțină aceleiași rețele.
Interfețele routerului pot fi grupate în două categorii:
- Interfețe LAN Ethernet - Folosite pentru conectarea cablurilor care se termină cu echipamente LAN, cum ar fi calculatoare sau swichuri. Această interfață poate fi utilizată și pentru a conecta routerele între ele. Sunt populare câteva convenții pentr denumirea interfețelor Ethernet: Ethernetul mai vechi, FastEthernet și Gigabit Ethernet. Numele utilizat depinde de tipul și modelul echipamentului.
- Interfețe WAN Seriale - Folosit pentru conectarea routerelor la rețele externe, de obicei prin distanțe geografice mari. Similare cu interfețele LAN, fiecare interfață serială WAN are propria adresă IP și mască de subrețea, care se identifică ca un membru al unei anumite rețele.
Figura arată interfețele LAN și seriale de pe router.