În timp ce funcțiile de fiabilitate ale TCP-ului asigură o comunicare mai robustă între aplicații, realizează și supraîncărcare adițională și posibile întârzieri în transmisie. Este un schimb între valoarea fiabilității și încărcătura pe care o plasează pe resursele rețelei. Impunerea supraîncărcării pentru a asigura fiabilitatea pentru unele aplicații ar putea reduce caracterul util al aplicației și ar putea fi chiar dezavantajoasă pentru aplicație. În asemenea cazuri, UDP este un protocol de transport mai bun.
UDP asigură toate funcțiile de bază pentru livrarea segmentelor de date între aplicațiile corespunzătoare, cu o supraîncărcare mică și cu verificare a datelor. UDP este cunoscut ca un protocol de livrare best-effort. Din punct de vedere al rețelisticii, livrarea best-effort este caracterizată ca nesigură, deoarece la destinație nu se primesc confirmări ale faptului că au fost primite datele. Cu UDP, nu există procese ale layer-ului transport care informează expeditorul dacă livrarea s-a realizat cu succes.
UDP este similar cu depunerea unei scrisori nesemnate la poștă. Expeditorul scrisorii nu știe dacă destinatarul va primi scrisoare, nici dacă oficiul poștal este cel responsabil cu urmărirea scrisorii sau cu informarea expeditorului în care în care scrisoare nu ajunge la destinația finală.
Dați clic pe butonul Play din figură pentru a vedea o animație a segmentelor UDP ce sunt transmise de la expeditor la receptor.