Alocarea Dinamică

În rețelele locale este frecvent cazul în care populația de utilizatori se modifică frecvent. Noii utilizatori sosesc cu un laptop și au nevoie de conexiune. Alții au stații de lucru noi sau alte echipamente de rețea, precum telefoane inteligente care trebuie conectate. Față de situația în care administratorul de rețea atribuie adrese IP pentru fiecare stație de lucru, este mai eficient ca acestea să fie alocate în mod dinamic. Aceste lucru se face folosind un protocol numit DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol), așa cum se arată în Figura 1.

DHCP permite alocarea automată a informației de adresare cum ar fi adrese IP, masca de subrețea, gateway-ul default și alte informații de configurare. Configurarea serverului DHCP necesită ca un bloc de adrese, denumit plajă de adrese să fie utilizat pentru alocarea la clienții DHCP de pe o rețea. Adresele alocate la această plajă ar trebui planificate astfel încât să excludă orice alte adrese statice utilizate de alte echipamente.

DHCP este o metodă preferată de obicei pentru atribuirea adreselor IP pe hosturi din rețele mari deoarece se reduce greutatea de pe umerii echipei de suport și se elimină erorile de intrare.

Un alt beneficiu al DHCP-ului este acela că o adresă nu este atribuită în permanență unui host, dar este închiriată doar pentru o perioadă de timp. Dacă hostul este oprit sau scos din rețea, adresa este returnată la plaja de adrese pentru reutilizare. Acest lucru este util mai ales pentru utilizatorii mobili care vin și pleacă din rețea.

Dacă DHCP este activ pe un host, comanda ipconfig poate fi utilizată pentru a vizualiza informația adresei IP alocată de serverul DHCP, așa cum se arată în Figura 2.