Procesul EUI-64

IEEE a definit EUI (Extended Unique Identifier) sau a modificat procesul EUI-64. Acest proces folosește adresa MAC Ethernet de 48 biți a clientului și inserează alți 16 biți în mijlocul adresei MAC de 48 biți pentru a crea un ID al Interfeței de 64 biți.

Adresele MAC Ethernet sunt de obicei reprezentate în hexazecimal și sunt alcătuite din două părți:

Un ID de Interfață EUI-64 este reprezentat în binar și este alcătuit din 3 părți:

Procesul EUI-64 este ilustrat în Figura 1, folosind adresa MAC GigabitEthernet a lui R1 de FC99:4775:CEE0.

Pasul 1: Împărțiți adresa MAC în OUI și identificatorul echipamentului.

Pasul 2 Inserați valoarea hexazecimală FFFE, care în binar este: 1111 1111 1111 1110.

Pasul 3: Convertiți primele două valori hexazecimale în binar și inversați al șaptelea bit. În acest exemplu, 0 din bitul 7 este modificat în 1.

Rezultatul este un ID de Interfață generat de EUI-64 de FE99:47FF:FE75:CEE0.

Notă:Utilizarea bitului U/L și motivele pentru care se inversează valoarea sa sunt discutate în RFC 5342.

Avantajul lui EUI-64 este acela că adresa MAC Ethernet poate fi utilizată pentru a determina ID-ul Interfeței. De asemenea, permite administratorilor de rețea să urmărească ușor o adresă IPv6 la un echipament final folosind adresa MAC unică. În orice caz, acest lucru a determinat preocupări la nivel de intimitate pentru mai mulți utilizatori. Aceștia sunt preocupați de faptul că pachetele lor pot fi urmărite către calculatorul fizic actual. Din cauza acestor preocupări, se pot utiliza ID-uri de interfețe generate aleator.

ID-uri de Interfețe Generate Aleator

În funcție de sistemul de operare, un echipament poate folosi un ID de interfață generat aleator în locul utilizării adresei MAC și a procesului EUI-64. De exemplu, începând cu Windows Vista, Windows folosește un ID de interfață generat aleator în locul uneia create cu EUI-64. Windows XP și sistemele de operare Windows anterioare foloseau EUI-64.

O modalitate ușoară pentru a identifica dacă o adresă a fost creată folosind EUI-64 este FFFE localizat în mijlocul ID-ului Interfeței, așa cum se arată în Figura 2.

După ce este stabilit ID-ul Interfeței, fie prin procesul EUI-64 sau prin generarea aleatoare, poate fi combinat cu un prefix IPv6 pentru a crea adresa unicast globală sau adresa link-local: