Proiectarea, implementarea și gestiunea unui plan eficient de adresare a IP-ului asigură funcționarea eficace și eficientă a rețelei. Acest lucru este adevărat în special pe măsură ce conexiunile hosturilor la o rețea cresc. Înțelegerea structurii ierarhice a adresei IP și a modului în care se poate modifica acea ierarhie pentru a îndeplini cât mai eficient cerințele de rutare reprezintă o parte importantă a planificării unei scheme de adresare IP.
În adresa IPv4, există două niveluri de ierarhie: o rețea și un host. Aceste două niveluri de adresare permit existența unor grupări pentru o rețea de bază care să faciliteze rutarea pachetelor la o rețea de destinație. Un router înaintează pachete în funcție de porțiunea de rețea a unei adrese IP; când rețeaua a fost localizată, porțiunea de host a adresei permite identificarea echipamentului de destinație.
În orice caz, pe măsură ce rețelele cresc, mai multe organizații adăugând sute sau chiar mii de hosturi în rețeaua lor, ierarhia pe două niveluri este insuficientă.
Subdivizarea unei rețele adaugă un nivel la ierarhia rețelei, creând, în esență, trei niveluri: o rețea, o subrețea și un host. Introducând un nivel adițional la ierarhie, se creează subgrupuri adiționale cu o rețea IP care facilitează livrarea mai rapidă a pachetelor și filtrarea adăugată, ajutând la minimizarea traficului local.
Acest capitol examinează în detaliu crearea și atribuirea adreselor unei rețele și subrețele IP prin intermediul folosirii măștii de subrețea.