Așa cum se arată în figură, planificarea subrețelelor unei rețele necesită examinarea necesităților de utilizare a rețelei unei organizații și modul în care rețelele vor fi structurate. Punctul de pornire este efectuarea unui studiu cu cerințele rețelei. Acest lucru înseamnă să ne uităm la întreaga rețea și să determinăm secțiunile principale ale rețelei și modul în care acestea vor fi segmentate. Planul include să decidem nevoie fiecărei subrețele în funcție de dimensiune, numărul de hosturi pentru fiecare subrețea, modul în care adresele hostului vor fi atribuite, ce hosturi vor necesita adrese IP statice și ce hosturi pot folosi DHCP pentru obținerea informațiilor sale de adresare.

Dimensiunea subrețelei include planificarea numărului de hosturi care va necesita adrese IP în fiecare subrețea a rețelei private subdivizate. De exemplu, în rețeaua unui campus ați putea lua în considerare câte hosturi sunt necesare în LAN-ul departamentului Administrativ, câte în LAN-ul Facultății și câte în LAN-ul Studenților. Într-o rețea de domiciliu, o considerare ar putea fi făcută de către numărul de hosturi din LAN-ul principal de domiciliu și de numărul de hosturi din LAN-ul biroului de domiciliu.

Așa cum am discutat anterior, intervalul de adrese IP private folosit de LAN este ales cu grijă de administratorul de rețea, pentru a fi sigur că sunt disponibile suficiente adrese pentru hosturile curente, dar și pentru o viitoare extindere. Amintiți-vă că intervalele de adrese IP sunt.

Cunoscând cerințele adresei IP, veți determina gama de adrese pe care le-ați implementat. Subnetizând spațiu de adrese IP privat selectat, veți furniza adresele de host pentru a acoperi nevoile rețelei.

Adresele publice folosite pentru conectarea la Internet sunt alocate de obicei de un furnizor de servicii Internet. În timp ce se vor aplica aceleași principii ale subnetizării, acest lucru nu este în mod general responsabilitatea administratorului de rețea al organizației.