Determinați Numărul și Dimensiunea Rețelelor
În continuare, luați în considerare numărul de subrețele necesare și numărul adreselor de host necesare pentru fiecare subrețea. În funcție de topologia rețelei care constă în 5 segmente LAN și 4 conexiuni internetwork între routere, sunt necesare 9 subrețele. Subrețeaua cea mai mare necesită 40 de hosturi. La proiectarea unei scheme de adresare, ar trebui să anticipați creșterea numărului de subrețele și de hosturi pentru fiecare subrețea.
Adresa rețelei 172.16.0.0/22 are 10 biți de host. Deoarece cea mai mare subrețea necesită 40 hosturi, ar trebui împrumutat un număr minim de 6 biți. Acest lucru este determinat folosind formula: 2^6 – 2 = 62 host-uri. Cei patru biți de host rămași pot fi folosiți pentru a aloca subrețelele. Folosind formula de determinare a subrețelelor, vor rezulta 16 subrețele: 2^4 = 16. Deoarece internetwork-ul din exemplu necesită 9 subrețele, se vor îndeplini cerințele și se vor permite unele creșteri adiționale.
Când sunt împrumutați 4 biți, lungimea noului prefix este /26 cu o mască de subrețea de 255.255.255.192.
Așa cum se arată în Figura 1, folosind lungimea prefixului /26, pot fi determinate cele 16 adrese de subrețea. Doar porțiunea de adresă a subrețelei este incrementată. Cei 22 biți originali ai adresei de rețea nu se pot modifica, iar porțiunea de host va conține doar biți 0.
Notă:Observați că deoarece porțiunea de subrețea se află atât în octetul trei, cât și în patru, una sau ambele valori vor varia în adresele de subrețea.
Așa cum se arată în Figura 2, rețeaua originală 172.16.0.0/22 a fost o singură rețea cu 10 biți de host care furnizează 1022 adrese utilizabile pentru a le atribui hosturilor. Împrumutând 4 biți de host, pot fi create 16 subrețele (de la 0000 la 1111). Fiecare subrețea are 6 biți de host sau 62 de adrese de host utilizabile pentru fiecare subrețea.
Așa cum se arată în Figura 3, subrețelele pot fi atribuite segmentelor LAN și conexiunilor dintre routere.