Subnetizarea IPv6 necesită o abordare diferită față de cea în IPv4. Motivul principal este acela că în IPv6 sunt atât de multe adrese, de aceea motivul pentru subnetizare este complet diferit. Un spațiu de adresă IPv6 nu este subnetizat pentru a conserva adrese; ci mai degrabă, este subnetizat pentru a suporta design-ul logic și ierarhic al rețelei. În timp ce subnetizarea în IPv4 se referă la gestiunea numărului limitat de adrese, subnetizarea IPv6 se referă la consucția unei ierarhii de adresare bazată pe numărul de routere și pe rețelele suportate de aceștia.
Amintiți-vă că blocul de adresă IPv6 este un bloc cu un prefix /48 care are 16 biți pentru ID-ul subrețelei, așa cum se arată în Figura 1. Subnetizarea folosind un ID al subrețelei de 16 biți produce aproape 65,536 subrețele /64 și nu necesită împrumutarea de biți din ID-ul interfeței sau din porțiunea de host a adresei. Fiecare subrețea IPv4/IPv6 conține aproximativ 18 quintilioane de adrese, evident mult mai multe decât am avea vreodată nevoie într-un segment de rețea IP:
Subrețelele create din ID-ul subrețelei sunt mai ușor de reprezentat deoarece nu este nevoie de conversia în binar. Pentru a determina următoarea subrețea disponibiliă, faceți socoteala în hexazecimal. Așa cum se arată în Figura 2, asta înseamnă calculul în hexazecimal în porțiunea de ID al subrețelei.
Prefixul de rutare global este același pentru toate subrețelele. Doar cvartetul ID-ului subrețelei este incrementat pentru fiecare subrețea.