Stratul de acces
Stratul de acces reprezintă marginea reţelei, unde traficul intră sau părăseşte reţeaua de campus. Tradiţional, funcţia primară a unui switch cu strat de acces este să ofere utilizatorului acces la reţea. Switch-urile cu strat de acces se conectează la switch-urile cu strat de distribuţie care implementează tehnologii de fundaţie a reţelei precum rutarea, calitatea serviciilor şi securitatea.
Pentru a satisface cererile de aplicaţii de reţea şi de utilizatori, următoarea generaţie de platforme de comutare oferă acum servicii mai convergente, integrate şi inteligente pentru diferite tipuri de terminale de la marginea reţelei. Încorporarea informaţiilor în switch-urile cu straturi de acces permit aplicaţiilor să funcţioneze în reţea mai eficient şi mai sigur.
Stratul de Distribuţie
Interfeţele stratului de distribuţie situate între stratul de acces şi stratul de bază oferă multe funcţii importante, inclusiv:
- Agregarea rețelelor de cabine de cablare de mari dimensiuni
- Agregarea domeniilor de difuzare de Layer 2 şi limitele de rutare de Layer 3.
- Furnizarea de comutare inteligentă, rutare şi funcţii ale politicilor de acces la reţea pentru a accesa restul reţelei.
- Furnizarea de disponibilitate ridicată prin intermediul switch-urilor cu straturi de distribuţie redundante către utilizator şi de căi de cost egal către nucleu.
- Furnizarea de servicii diferenţiate către diverse clase de aplicaţii de serviciu de la marginea reţelei.
Stratul de Bază
Stratul de bază este coloana vertebrală a reţelei. El conectează mai multe straturi ale reţelei campus. Stratul de bază serveşte ca agregator pentru toate celelalte blocuri de campus şi leagă campusul împreună cu restul reţelei. Scopul principal al stratului de bază este să ofere izolarea erorilor şi un nivel mare de viteză de conectivitate.
Figura 1 arată o reţea campus cu trei nivele proiectate pentru organizaţii unde accesul, distribuţia şi baza sunt toate straturi separate. Pentru a construi un model de configuraţie fizică, simplificată, scalabilă, eficientă ca şi cost este recomandat să se realizeze o topologie extinsă fizică a unei reţele dintr-o clădire centralizată către toate celelalte clădiri din campus.
În unele cazuri, din cauza lipsei restricţiilor fizice sau de scalabilitate ale unei reţele, menţinerea unui strat separat de distribuţie şi a unui strat de bază este o necesitate. În campusurile mai mici unde sunt mai puţini utilizatori care accesează reţeaua sau în amplasamentele campusurilor cu o singură clădire, straturile separate de distribuţie şi de bază nu sunt neapărat necesare. În acest scenariu, recomandarea este modelul de reţea de campus cu două nivele, cunoscută sub numele de modelul reţelei cu nucleul prăbuşit.
Figura 2 arată un exemplu de proiectare a unei reţele de campus cu două nivele unde straturile de distribuţie şi de bază sunt combinate într-un singur strat.