Pe măsură ce reţelele au crescut şi companiile au început să experimenteze performanţe mai lente ale reţelelor, podurile Ethernet (versiuni mai timpurii ale switch-urilor) au fost adăugate în reţele pentru a limita dimensiunea domeniilor de coliziune. În anii 1990, progresele în tehnologia circuitelor integrate au permis switch-urilor LAN să înlocuiască podurile Ethernet. Aceste switch-uri LAN erau capabile să mute deciziile de transmitere de Layer 2 din software în aplicaţii specifice circuitelor integrate (ASIC). ASIC-urile reduc timpul de manipulare al pachetelor dintr-un dispozitiv şi permit dispozitivului să lucreze cu un număr mai mare de porturi, fără a afecta performanţa. Această metodă de trasmitere a frame-urilor de date de Layer 2 s-a numit comutare store-and-forward. Acest termen a diferenţiat metoda de comutarea cut-through.
După cum se arată în Figura 1, metoda store-and-forward realizează o decizie de transmitere mai departe după ce a primit întregul frame şi l-a verificat de erori.
Prin contrast, metoda cut-through, după cum se arată în Figura 2 începe procesul de trimitere mai departe după ce adresa MAC de destinaţie a unui frame de intrare şi portul egress au fost determinate.