Figura 1 prezintă pașii necesari și comenzile folosite pentru a configura NAT dinamic.

Pasul 1. Definiți intervalul de adrese care va fi folosit pentru translație folosind comanda ip nat pool . Acest interval de adrese este de obicei un grup de adrese publice. Adresele sunt definite prin indicarea adresei IP-ului de pornire și de sfârșit a intervalului. Cuvintele cheie "netmask" sau "prefix-length" indică , care biți din adresă sunt de rețea și care sunt de host pentru intervalul de adrese. . . . .

Pasul 2. Configurați un ACL standard pentru a identifica (permite) doar acele adrese care urmează a fi translatate. Un ACL care este prea permisiv poate duce la rezultate neprevăzute. Amintiți-vă că există implicit o declarație "deny all" la capătul fiecărui ACL. . .

Pasul 3. Legați ACL-ul la interval. Comenzile ip nat inside source list access-list-number number pool pool name sunt utilizate pentru a lega ACL-ul intervalului. Această configurație este folosită de router pentru a identifica , care dispozitive (listă) primesc care adrese (interval).....

Pasul 4. Identificați care interfețe sunt interioare , în raport cu NAT , adică , orice interfața care se conectează la rețeaua interioară.

Pasul 5. Identificați care interfețe sunt în exterior , în raport cu NAT , adică , oricare interfață care se conectează la rețeaua din exterior.

Figura 2 arată un model de topologie și configurare. Această configurație permite translația tuturor host-urilor pe rețeaua 192.168.0.0/16 , care include și LAN-urile 192.168.10.0 și 192.168.11.0 , când generează trafic care intră pe S0/0/0 și iese pe S0/1/0. Aceste host-uri sunt translatate la o adresă valabilă din intervalul dintre 209.165.200.226-209.165.200.240.

Figura 3 prezină tologia folosită pentru configurarea Syntax Checker. Folosiți Syntax Chyecker în Figura 4 pentru a configura NAT dinamic pe R2.