În animația din figură , PC1 trimite un pachet către PC2. PC1 trebuie să determine dacă adresa destinație IPv4 este pe aceeași rețea. PC1 își determină propria subrețea prin a face o operație AND pe propria adresă IPv4 și mască de subrețea. Aceasta produce adresa de rețea care aparține PC1. Apoi PC1 face aceeași operație AND folosind adresa de destinație IPv4 a pachetului și masca de subrețea a lui PC1.
Dacă adresa destinație a rețelei este pe aceeași rețea cu PC1 , atunci PC1 nu folosește default gateway. În schimb , PC1 face referință la cache său ARP pentru adresa MAC a dispozitivului cu adresa de destinație IPv4. Dacă adresa MAC nu este în cache , atunci PC1 generează o cerere ARP pentru a dobândi adresa pentru a finaliza pachetul și a îl trimite la destinație. Dacă adresa destinație este pe o rețea diferită , atunci PC1 înaintează pachetul la default gateway-ul propriu.
Pentru a determina adresa MAC a default gateway-ului , PC1 verifică tabelul său ARP pentru adresa IPv4 a default gateway-ului și adresa MAC asociată.
Dacă o intrare ARP nu există în tabelul ARP pentru default gateway , PC1 trimite o cerere ARP. Router-ul R1 trimite înapoi un răspuns ARP. PC1 poate apoi transmite pachetul către adresa MAC a default gateway-ului , interfața Fa0/0 a router-ului R1.
Un proces similar este folosit pentru pachetele IPv6. În loc de procesul ARP , adresa IPv6 folosește Mesajele ICMPv6 Neighbor Solicitation și Neighbor Advertisement. Mapările adresei IPv6-to-MAC sunt ținute într-un tabel similar cu cache-ul ARP , numit cache vecin.