După ce interfețele direct conectate sunt configurate și adăugate în tabela de rutare , atunci rutarea statică sau dinamică poate fi implementată.

Rutele statice sunt configurate manual. Ele definesc o cale explicită între două dispozitive de rețea. Spre deosebire de protocolul de rutare dinamică , rutele statice nu sunt actualizate automat și trebuie să fie reconfigurate manual dacă topologia rețelei se schimbă. Beneficiile utilizării rutelor statice includ eficiența securității și a resurselor. Rutele statice folosesc mai putină lățime de bandă decât protocoalele de rutare dinamică și nici un ciclu CPU nu este folosit în a calcula rutele de comunicare. Dezavantajele principale în utliziarea rutelor statice este lipsa de reconfigurare automată dacă topologia rețelei se schimbă.

Există două tipuri de rute statice în tabela de rutare:

O rută statică poate fi acum configurată pentru a ajunge la o rețea la distanță specifică. Rutele statice IPv4 sunt configurate folosind comanda ip route network mask {next-hop-ip | exit-intf}în modul de configurare globală. O rută statică este identificată în tabela de rutare cu codul 'S’.

O rută statică default este similiară cu default gateway pe un host. Ruta statică default specifică punctul de ieșire folosit când tabela de rutare nu conține o cale pentru rețeaua destinație.

O rută statică default este mai folositoare atunci când un router are doar o ieșire către alt router , precum atunci când router-ul se conectează la un router central sau furnizor de servicii.

Pentru a configura rută statică default IPv4 , folosiți comanda ip route 0.0.0.0 0.0.0.0 {exit-intf | next-hop-ip} în modul de configurare globală.

Figura oferă un scenaru simplu despre cum rutele default și statice pot fi aplicate.