În timp ce legacy routing inter-VLAN necesită mai multe interfețe fizice atât pe router cât și pe switch , o implementare mai de actualitate a routing-ul inter-VLAN nu necesită. În schimb , anumite software-uri de router permit configurarea unei interfețe de router ca legătura trunk , ceea ce înseamnă că o singură interfață fizică este necesară pe router și switch-ul să ruteze pachete între mai multe VLAN-uri.
“Router-on-a-stick” este un tip de configurație în care o singură interfață fizică ruează traficul între mai multe VLAN-uri pe o rețea. După cum se vede în figură , router-ul conectat la switch-ul S1 folosește o singură conexiune de rețea fizică( un trunk).
Interfața router-ului este configurată să opereze ca o legătură de trunk și este conectată la un port de switch care este configurat în modul trunk. Router-ul efectuează routing inter-VLAN prin acceptarea traficului VLAN-Etichetat pe o interfață trunk ce vine de la un switch adiacent și apoi routing intern între VLAN-uri care utilizează subinterfețe. Router-ul apoi înaintează traficul rutat , VLAN-etichetat pentru VLAN-ul destinație , pe aceeași interfață fizică pe care o folosește pentru a primi trafic.
Subinterfețele sunt interfețe virtuale bazate pe software , asociate cu o singură interfață fizică. Subinterfețele sunt configurate în software pe un router și fiecare subinterfață este independent configurată cu o adresă IP și o atribuire VLAN. Subinterfețele sunt configurate pe diferite subrețele corespunzătoare atribuirii lor VLAN pentru a facilita routing logic. După ce o decizie de routing a fost luată bazată pe VLAN-ul destinație , frame-urile de date sunt VLAN-etichetate și trimise înapoi pe interfața fizică.
Faceți clic pe butonul Pornește în figură pentru a vizualiza animația despre cum un router-on-a-stick își îndeplinește funcția de routing.
După cum se vede în animație:
1. PC1 pe VLAN 10 comunică cu PC3 pe VLAN 30 prin router-ul R1 folosing o singură interfață fizică a router-ului.
2. PC1 trimite traficul de unicast către switch-ul S2.
3. Switch-ul S2 etichetează traficul de unicast care orginează din VLAN 10 și înaintează traficul de unicast pe legătura trunk către switch-ul S1.
4. Switch-ul S1 înaintează traficul etichetat pe cealaltă interfață trunk pe portul F0/5 către interfața de pe router-ul R1.
5. Router-ul R1 acceptă traficul de unicast etichetat pe VLAN 10 și îl rutează către VLAN 30 folosind subinterfețele configurate.
6. Traficul unicast este etichetat cu VLAN 30 deorece este trimis de pe interfața de router către switch-ul S1.
7. Switch-ul S1 înaintează traficul de unicast etichetat pe o altă legătura trunk către switch-ul S2.
8. Switch-ul S2 elimină etichetarea VLAN a unui frame de unicast și înaintează frame-ul la PC3 pe portul F0/6.
Notă:Metoda router-on-a-stick a routing-ului inter-VLAN nu sare de mai mult de 50 de VLAN-uri.