Legacy inter-VLAN routing necesită router-ele să aibe mai multe interfețe fizice. Router-ul realizează rutarea prin a avea fiecare interfață fizică conectată la un VLAN unic. Fiecare interfață este de asemeanea configurată cu o adresă IP pentru subrețeaua asociată cu VLAN-ul special la care este conectată. Prin configurarea adreselor IP pe interfețele fizice , dispozitivele rețelei conectate la VLAN-uri pot comunica cu router-ul folosind interfața fizică , conectată la același VLAN. În această configurație , dispozitivele rețelei pot folosi router-ul ca gateway pentru a acceesa dispozitivele conectate la alte VLAN-uri.
Procesul de routing necesită ca dispozitivul sursă să determine dacă dispozitivul destinație este local sau la distanță față de subrețeaua locală. Dispozitivul sursă realizează aceasta prin compararea adreselor IP sursă și destinație cu masca de subrețea. Când adresa de IP destinație a fost determinată a fi pe o rețea la distanță , dispozitivul sursă trebuie să identifice unde este nevoie să înainteze pachetul pentru a ajunge la dispozitivul destinație. Dispozitivul sursă examinează tabelul de rutare locală pentru a determine unde trebuie să trimită datele. Dispozitivele folosesc default gateway-ul lor ca destinație de Layer 2 pentru tot traficul ce trebuie să iasă din subrețeaua locală. Default gateway-ul este ruta pe care dispozitivul o folosește atunci când nu are o altă rută explicit definită către rețeaua destinație. Adresa IP a interfeței router-ului pe subrețeaua locală acționează ca default gateway pentru dispozitivul de trimitere.
Când dispozitivul sursă a determinat că pachetul trebuie să treacă prin interfața router-ului local pe VLAN-ul conectat , dispozitivul sursă trimite o cerere ARP pentru a determina adresa MAC a interfeței router-ului local. Când router-ul trimite un răspuns ARP înapoi la dispozitivul sursă , acesta poate folosi adresa MAC pentru a termina încadrarea pachetului înainte de a îl trimite pe rețea ca trafic de unicast.
Pentru că frame-ul Ethernet are ca destinație adresa MAC a interfeței router-ului , switch-ul știe exact pe care port al switch-ului să înainteze traficul de unicast pentru a ajunge la interfața router-ului pentru acel VLAN. Când frame-ul sosește la router , acesta elimină informația sursei și destinației adresei MAC pentru a examina adresa de IP destinație a acestui pachet. Router-ul compară adresa de destinație intrărilor din tabela de routare pentru a determina unde este nevoie să înainteze date care ajung la destinația finală. Dacă router-ul determină că rețeaua destinație este o rețea conectată local , ca în cazul routing-ului inter-VLAN , router-ul trimite o cerere ARP pe interfața conectată fizic la VLAN-ul destinație. Dispozitivul destinație răspunde înapoi router-ului cu adresa MAC , pe care router-ul apoi o folosește să încadreze pachetul. Router-ul apoi trimite trafic de unicast către switch , care se tranmise pe portul la care dispozitivul destinație este conectat.
Faceți Clic pe Pornește în figură pentru a vizualiza cum legacy inter-VLAN routing este realizat.
Chiar dacă sunt mulți pași în procesul de routing inter-VLAN , când două dispozitive pe VLAN-uri diferite comunică printr-un router , întregul proces are loc într-o fracțiune de secundă.