Există mai multe configurări greșite de switch care pot apărea atunci când se configurează rutare între mai multe VLAN-uri.
Atunci când se utilizează rutare legacy pentru rutare inter-VLAN , asigurați-vă că porturile switch-ului care se conectează la interfețele router-ului sunt configurate cu VLAN-urile corecte. Dacă un port al switch-ului nu este configurat pentru VLAN-ul corespunzător , dispozitivele configurate pe acel VLAN nu se pot conecta la interfața router-ului;așadar , acele dispozitive nu sunt capabile să trimită informații la celelalte VLAN-uri.
Așa cum se prezintă în topologia din Figura 1 , PC1 și interfața router-ului R1 G0/0 sunt configurate sp fie pe aceeași subrețea logică , așa cum indică adresele lor IP atribuite. Cu toate acestea , portul F0/4 al switch-ului care se conectează la interfața G0/0 a router-ului R1 nu a fost configurată și rămâne în VLAN-ul default. Pentru că Router-ul R1 este pe un VLAN diferit față de PC1 , ele nu pot comunica între ele.
Pentru a corecta această problemă , executați comanda switchport access vlan 10 în modul de configurare al interfeței pe portul switch-ului F0/4 pe switch-ul S1. Când portul switch-ului este configurat pentru VLAN-ul corespunzător , PC1 poate comunica cu interfața G0/0 a router-ului R1 , ceea ce îi permite să acceseze alte VLAN-uri conectate la router-ul R1.
Topologia din Figura 2 arată modelul router-on-a-stick. Cu toate acestea , interfața F0/5 pe switch-ul S1 nu este configurată ca fiind trunk și este lăsată în VLAN-ul default pentru port. Ca urmare , router-ul nu este în măsură să ruteze între VLAN-uri pentru că fiecare dintre subinterfețele sale nu sunt capabile să trimită sau să primească trafic VLAN-etichetat.
Pentru a corecta această problemă , emiteți comanda switchport mode trunk din modul de configurare al interfeței pe portul switch-ului F0/5 al lui S1. Acest lucru transformă interfața într-un port de trunk , care să permită o legătură trunk să se formeze între R1 și S1. Când legătura trunk este stabilită cu succes , dispozitivele conectate la fiecare dintre VLAN-uri sunt capabile să comunice cu subinterfețele atribuite VLAN-urilor lor , astfel permițând rutare inter-VLAN.
Topologia din Figura 3 arată că legătura trunk dintre S1 și S2 este jos. Pentru că nu există conexiuni redundante sau legături între dispozitive , toate dispozitivele conectate la S2 nu pot ajunge la router-ul R1. Ca urmare , toate dispozitivele conectate la S2 nu pot ruta la alte VLAN-uri prin R1.
Pentru a reduce riscul de o legătura stricată inter-switch care să întrerupă rutarea inter-VLAN , legăturile redundante și căile alternative ar trebui să fie prezente în topologia rețelei.