Rutarea statică are trei utilizări principale:
- Asigurarea ușurinței de a întreține tabela de rutare în rețele mici care nu sunt predispuse să crească semnificativ.
- Rutarea de la și la rețele stub. O rețea stub este o rețea accesată de o singură rută și router-ul are doar un vecin.
- Folosirea unei singure rute default pentru a reprezenta o cale către orice rețea care nu are o potrivire mai exactă cu o altă rută în tabela de rutare. Rutele default sunt folosite pentru a trimite traficul către orice destinație dincolo de următorul router.
Figura reprezintă un model de conexiune de rețea stub și o conexiune de rută default. Observați în figură că orice rețea atașată la R1 va avea doar o cale către celelalte destinații , fie la rețelele atașate la R2 sau la destinațiile dincolo de R2. Acest lucru înseamnă ca rețeaua 172.16.3.0 este rețea stub și R1 este un router stub. Rularea unui protocol de rutare între R2 și R1 este o risipă de resurse.
În acest exemplu , o rută statică poate fi configurată pe R2 pentru a ajunge la LAN-ul R1. În plus , pentru că R1 are doar o cale de a trimite afară traficul non-local , o rută statică default poate fi configurată pe R1 pentru a indica R2 ca fiind următorul hop către toate celelalte rețele.