Lansat în 1981 , RFC 790 și RFC 791 descriu cum adresele de rețea IPv4 au fost alocate inițial pe baza sistemului de clasificare. În specificațiile originale de IPv4 , autorii stabilesc clasele pentru a oferi trei tipuri dimensiuni diferite de rețele pentru companiile mari , medii sau mici. Ca rezultat , adresele de clasă A , B și C au fost definite cu un format specific pentru biții semnificativi. Biții semnificativi sunt cei din partea stângă a adresei de 32-biți.
Așa cum se prezintă în figură:
- Adresele de Clasă A încep cu 0 - Destinat pentru organizațiile mari; include toate adresele de la 0.0.0.0 (00000000) la 127.255.255.255 (01111111). Adresa 0.0.0.0 este rezervată pentru rutare default și adresa 127.0.0.0 este rezervată pentru testarea buclei.
- Adresele de Clasă B înceă cu 10 - Destinate pentru organizațiile medii-mari; include toate adresele de la 128.0.0.0 (10000000) la 191.255.255.255 (10111111).
- Adresele de Clasă C încep cu 110 - Destinate pentru organizațiile mici-medii; include toate adresele de la 192.0.0,0 (11000000) la 223.255.255.255 (11011111).
Adresele rămase sunt rezervate pentru multicast și utilizări viitoare.
- Adresele de Clasă D Multicast încep cu 1110 - Adresele multicast sunt utilizate pentru a indetifica un grup de hosturi care fac parte dintr-un grup multicast. Acest lucru ajută la reducerea cantității de procesare a pachetului care se face de către host , în special în medii de broadcast ( de exemplu, LAN-uri Ethernet). Protocoalele de rutare , cum ar fi RIPv2 , EIGRP și OSPF utilizează adrese mutlicast desemnate (RIP = 224.0.0.9 , EIGRP = 224.0.0.10 , OSPF 224.0.0.5 și 224.0.0.6).
- Adresele de Clasă E Rezervate încep cu 1111 - Aceste adrese au fost rezervate pentru utilizare experimentală.
Link-uri:
"Internet Protocol," http://www.ietf.org/rfc/rfc791.txt
"Internet Multicast Addresses," http://www.iana.org/assignments/multicast-addresses