Un alt mod de a vedea subrețelele VLSM este de a lista fiecare subrețea și sub-subrețelele sale.

În Figura 1 , rețeaua 10.0.0.0/8 este spațiul de adresare inițial și este subnetizat cu o mască /16. Împrumutând 8 biți (pornind de la /8 la /16) creează 256 de subrețele care variază de la 10.0.0.0/16 la 10.255.0.0/16.

În Figura 2 , subrețeaua 10.1.0.0/16 este subnetizată mai departe prin împrumutarea a încă 8 biți. Acest lucru creează 256 de subrețele cu o mască de /24. Această mască permite 254 adrese de host pe subrețea. Subrețele ce variază de la 10.1.0.0/24 la 10.1.255.0/24 sunt subrețele ale subrețelei 10.1.0.0/16.

În Figura 3 , subrețeaua 10.2.0.0/16 este de asemeneasu subnetizată mai departe cu o mască /24 care permite 254 de adrese de host per subrețea. Subrețelele care variază de la 10.2.0.0/24 la 10.2.255.0/24 sunt subrețele ale subrețelei 10.2.0.0./16.

În Figura 4 , subrețeaua 10.3.0.0/16 este subnetizată din nou cu o mască /28 , astfel se creează 4096 subrețele și permite 14 adrese de host per subrețea. Subrețele care variază de la 10.3.0.0/28 la 10.3.255.240/28 sunt subrețele ale subrețelei 10.3.0.0/16.

În Figura 5 , subrețeaua 10.4.0.0/16 este subnetizată din nou cu o mască /20 , astfel se creează 16 subrețele ce permit 4096 adrese de host per subrețea. Subrețelele care variază de la 10.4.0.0/20 la 10.4.240.0/20 sunt subrețele ale unei subrețelei 10.4.0.0/16. Aceste subrețele /20 sunt destul de mari pentru a subnetiza și mai departe , permițând mai multe rețele.