Găsirea unei rute pierdută este un proces relativ simplu , dacă instrumentele corecte sunt utilizate într-o ordine manierată.

De exemplu ,în acest model , utilizatorul de la PC1 anunță că nu poate accesa resursele de pe LAN-ul R3. Aceasta poate fi confirmată prin comanda ping către interfața LAN a lui R3 utilizând interfața LAN a lui R1 ca sursă (vedeți Figura 1). Rezultatele afișează că nu există nici o conectivitate între aceste LAN-uri.

Comanda traceroute din Figura 2 arată că R2 nu răspunde cum era de așteptat. Din varii motive , R2 înaintează traceroute înapoi la R1. R1 se întoarce la R2. Această bucla va continua până când valoarea timpului de expirare (TTL) ajunge la zerp , caz în care , router-ul va trimite apoi un mesaj ICMP (Internet Control Message Protocol) destinație care nu ajunge la R1

Următorul pas este de a investiga tabela de rutare a lui R2 , pentru că este router-ul afișează un model de expediere ciudat. Tabela de rutare din Figura 3 afișează că rețeaua 192.168.2.0/24 este configurată greșit. O rută statică , către rețeaua 192.168.2.0/24 , a fost configurată utilizând adresa next-hop 172.16.2.1. Utilizând adresa configurată next-hop , pachetele destinate pentru rețeaua 192.168.2.0/24 sunt trimise înapoi la R1. Este clar din topologie că rețeaua 192.168.2.0/24 este conectată la R3 , nu R1. Prin urmare , ruta statică , către rețeaua 192.168.2.0/24 pe R2 trebuie să utilizeze ca next-hop 192.168.1.1 , nu 172.16.2.1.

Figura 4 arată afișajul din running configuration care dezvăluie declarația incorectă ip route . Ruta incorectă este scoasă și apoi ruta corectă este introdusă.

Figura 5 verifică faptul că R1 poate acum ajunge la interfața LAN a lui R3. Ca un ultim pas în confirmare , utilizatorul de pe PC1 trebuie să testeze conectivitatea către LAN-ul 192.168.2.0/24.