Toate protocoalele de rutare urmează același model de funcționare. Pentru a ajuta în a ilustra aceasta , considerați următorul scenariu în care toate cele trei routere rulează RIPv2.
Când un router pornește , nu știe nimic despre topologia rețelei. Nu știe nici măcar dacă există dispozitive pe celălalt capăt al legăturilor. Singura informație pe care router-ul o are este din fișierul de configurare stocat în NVRAM. După ce un router pornește cu succes , aplică configurația salvată. Dacă adresarea IP este configurată corect , atunci router-ul descoperă inițial propriile rețele direct conectate.
Faceți clic pe butonul Pornește din figură pentru a vizualiza animația descoperirii inițiale a rețelelor conectate pentru fiecare router.
Observați cum routerele continuă prin procesul de pornire și apoi descoperă rețelele direct conectate și măștile de subrețea. Această informație este adăugată în tabelele lor de rutare după cum urmează:
- R1 adaugă rețeaua 10.1.0.0 disponibilă prin interfața FastEthernet 0/0 și 10.2.0.0 este disponibilă prin interfața Serial 0/0/0.
- R2 adaugă rețeaua 10.2.0.0 disponibilă prin interfața Serial 0/0/0 și 10.3.0.0 este disponibilă prin interfața Serial 0/0/1.
- R2 adaugă rețeaua 10.3.0.0 disponibilă prin interfața Serial 0/0/1 și 10.4.0.0 este disponibilă prin interfața FastEthernet 0/0.
Cu această informație inițială , routerele apoi continuă în căutarea surselor suplimentare de rutare pentru tabelele lor de rutare.