Distance vector înseamnă că rutele sunt anunțate prin furnizarea a două caracteristici:
- Distanţa - Identifică cât de departe este de rețeaua destinație și este bazată pe metrică precum numărul de hop-uri, costul, lățimea benzii, întârziere etc.
- Vector - Specifică direcția hop-ului următor sau interfaței de ieșire pentru a ajunge la destinație.
Spre exemplu, în figură, R1 știe că distanța pentru a ajunge la rețeaua 172.16.3.0/24 este un hop și că direcția este prin interfața S0/0/0 către R2.
Un router care folosește un protocol distance vector nu cunoaște întreaga cale către o rețea destinație. Protocoalele distance vector folosesc router-ele ca repere pe parcursul căii către destinația finală. Singura informație pe care o cunoaște un router despre o rețea la distanță este distanța sau metrica pentru a ajunge la rețea și care cale sau interfață trebuie folosită pentru a ajunge acolo. Protocoalele distance vector nu au o hartă propriu-zisă a topologiei rețelei.
Există patru IGP-uri IPv4 distance vector:
- RIPv1 - Prima generație de protocoale legacy
- RIPv2 - Protocol de rutare distance vector simplu
- IGRP - Prima generație de protocoale proprietare Cisco (învechit și înlocuit de EIGRP)
- EIGRP - Versiunea avansată de rutare distance vector