Cea mai mare diferență între protocoalele de rutare classful și classless este faptl că protocoalele de rutare classful nu trimit informații despre masca de subnet în actualizările lor de rutare. Protocoalele de rutare classless includ informații despre masca de subnet în actualizările de rutare.
Cele două protocoale de rutare IPv4 orginale care au fost dezvoltate au fost RIPv1 și IGRP. Ele au fost create pe vremea când adresele de rețea erau alocate pe baza claselor (de ex clasa A,B sau C). La acea vreme, un protocol de rutare nu avea nevoie să includă masca de rețea în actualizarea de rutare deoarece masca de rețea putea fi determinată pe baza primului octet din adresa de rețea.
Notă:Doar RIPv1 și IGRP sunt classful. Toate celelalte protocoale de rutare IPv4 și IPv6 sunt classless. Adresarea classful nu a făcut niciodată parte din IPv6.
Faptul că RIPv1 și IGRP nu includ informații despre masca de subrețea în actualizările lor înseamnă că nu pot oferi măști de subrețea cu lungime variabilă (VLSM-uri) și rutare classless înter domenii (CIDR).
Protocoalele de rutare classful creează, de asemenea, probleme în rețelele discontinue. O rețea discontinuă este atunci când subrețele din aceeași adresă de rețea mare classful sunt separate printr-o altă adresă de rețea classful.
Pentru a ilustra neajunsurile rutării classful, consultați topologia din Figura 1. Observați că LAN-urile lui R1 (172.16.1.0/24) și R3 (172.16.2.0/24) sunt amandouă subrețele ale aceleiași rețele de clasă B (172.16.0.0/16). Ele sunt separate de adrese de rețea classful diferite (192.168.1.0/30 și 192.168.2.0/30).
Când R1 transmite o actualizare către R2, RIPv1 nu include informațiile despre masca de subrețea în actualizare; transmite doar adresa de rețea de clasă B 172.16.0.0.
R2 primește și procesează actualizarea. Apoi creează și adaugă o intrare în tabela de rutare pentru rețeaua de clasă B 172.16.0.0./16, după cum se arată în Figura 2.
Figura 3 arată că atunci când R3 transmite o actualizare către R2, de asemenea, nu include informații despre masca de subrețea și prin urmare transmite doar adresa de rețea classful 172.16.0.0.
În Figura 4, R2 primește și procesează actualizarea și adaugă încă o intrare pentru adresa de rețea classful 172.16.0.0/16 în tabela sa de rutare. Când există două intrări cu metrici identice în tabelul de rutare, router-ul împarte cantitatea de trafic în mod egal între cele două legături. Acest lucru se numește echilibrarea costurilor.
După cum se arată în Figura 5, acest lucru are un efect negativ asupra unei rețele discontinue. Observați comportamentul dezordonat al comenzilor ping și traceroute .