Rețelele moderne nu mai folosesc adresare IP classful iar masca de subrețea nu poate fi determinată de valoarea primului octet. Protocoalele de rutare IPv4 classless (RIPv2,EIGRP,OSPF și IS-IS) includ toate informații despre masca de rețea cu adresa rețelei în actualizările de rutare. Protocoalele de rutare classless suportă VLSM și CIDR.
Protocoalele de rutare IPv6 sunt classless. Diferența între un protocol de rutare classful și unul classless se aplică de regulă doar protocoalelor de rutare IPv4. Toate protocoalele de rutare IPv6 sunt considerate classless deoarece includ lungimea prefixului alături de adresa IPv6.
Figura 1 ilustrează modul în care rutarea classless rezolvă problemele generate de rutarea classful:
- Figura 1 - În această schemă de rețea discontinuă, protocolul classless RIPv2 a fost implementat pe toate cele trei routere. Când R1 transmite o actualizare către R2, RIPv2 include informațiile despre masca de subrețea cu actualizarea 172.16.1.0/24.
- Figura 2 - R2 primește, procesează și adaugă două intrări în tabela de rutare. Prima linie afișează adresa de rețea classful 172.16.0.0 cu masca de subrețea /24 a actualizării. Aceasta este cunoscută ca rută părinte. A doua intrare arată adresa de rețea VLSM 172.16.1.0 cu ieșirea și adresa hop-ului următor. Aceasta se numește rută copil. Rutele părinți nu includ niciodată o interfață de ieșire sau o adresă IP a hop-ului următor.
- Figura 3 - Când R3 trimite o actualizare către R2, RIPv2 include informația despre masca de subrețea cu actualizarea 172.16.2.0/24.
- Figura 4 - R2 primește procesează și adaugă încă o intrare rută copil 172.16.2.0/24 sub intrarea rută părinte 172.16.0.0.
- Figura 5 - R2 este acum conștient de rețelele subnetizate.