Protocoalele de rutare pot fi comparate pe baza următoarelor caracteristici:
- Viteza de convergență - Viteza de convergență definește cât de repede router-ele din topologia rețelei împart informații despre rutare și ating o stare de cunoștințe consistente. Cu cât este mai rapidă convergența, cu atât este mai preferabil protocolul. Buclele de rutare pot apărea atunci când tabelele de rutare neconsistente nu sunt actualizate din cauza convergenței lente dintr-o rețea schimbătoare.
- Scalabilitate - Scalabilitatea definește cât de mare poate deveni o rețea, pe baza protocolului de rutare care este implementat. Cu cât este mai mare rețeaua, cu atât trebuie să fie mai scalabil protocolul de rutare.
- Classful sau Classless (Utilizarea VLSM) -Protocoalele de rutare classful nu includ masca de subrețea și nu pot suporta VLSM. Protocoalele de rutare classless includ masca de subreța în actualizările lor. Protocoalele de rutare suportă VLSM și o sumarizare mai bună a rutei.
- Utilizarea Resurselor - Utilizarea resurselor include cerințele unui protocol de rutare precum spațiule de memorie (RAM), utlizarea CPU și utilizarea lățimii de bandă a legăturii. Cerințele ridicate de resurse necesită hardware mai puternică pentru a suportă operațiunile protocolului de rutare, în plus față de procesele de transmitere a pachetelor.
- Implementare și Mentenanță - Implementarea și mentenanța descriu nivelul de cunoștințe care sunt necesare unui administrator de rețea pentru a implementa și menține rețeaua pe baza protocolului de rutare implementat.
Tabelul din figură sumarizează caracteristicile fiecărui protocol de rutare.