Protocoalele de rutare distance vector împart actualizări între vecini. Vecinii sunt router-ele care împart o legătură și sunt configurate să folosească același protocol de rutare. Router-ul este conștient doar de adresele de rețea de pe propriile interfețe și de adresele rețelelor la distanță la care pot ajunge prin vecini. Router-ele care folosesc rutare distance vector nu sunt conștiente de topologia rețelei.

Unele protocoale de rutare distance vector trimit actualizări periodice. De exemplu, RIP trimite o actualizare periodică către toți vecinii săi la fiecare 30 de secunde. RIP face asta chiar dacă topologia nu s-a schimbat, continuă să trimită actualizări. RIPv1 ajunge la toți vecinii săi prin trimiterea actualizărilor către toate hosturile cu adresa IPv4 255.255.255.255, un broadcast.

Difuzarea actualizărilor periodice este ineficientă deoarece actualizările consumă lățime de bandă și consumă resursele procesorului rețelei. Fiecare dispozitiv din rețea trebuie să proceseze mesajul de broadcast. În schimb, RIPv2 și EIGRP folosesc adrese multicast astfel încât doar vecinii care au nevoie de actualizări le primesc. EIGRP poate să trimită, de asemenea, un mesaj unicast doar către vecinul afectat. Adițional, EIGRP va trimite o actualizare doar când este necesar, în loc de periodic.

După cum se arată în figură, cele două protocoale de rutare IPv4 distance vector moderne sunt RIPv2 și EIGRP. RIPv1 și IGRP sunt enunțate doar pentru acuratețe istorică.