În mod implicit, actualizările RIP sunt transmise către toate interfețele active RIP. Cu toate acestea, actualizările RIP necesită să fie trimise doar către interfețele conectate la router-ele pe care este activat RIP.

De exemplu, consultați topologia din Figura 1. RIP trimite actualizări prin interfața G0/0 chiar dacă nu există dispozitive RIP în acel LAN. R1 nu are cum să știe acest lucru și ,prin urmare, trimite o actualizare la fiecare 30 de secunde. Trimiterea actualizărilor inutile pe un LAN afectează rețeaua în trei moduri:

Folosiți comanda passive-interface pentru a preveni transmiterea actualizărilor de rutare printr-o interfață a router-ului , dar permite ca rețeaua să fie promovată altor routere. Această comandă oprește actualizările de rutare prin interfața specificată. Cu toate acestea , rețeaua căreia îi aparține interfața este încă publicată în actualizările de rutare care sunt trimise pe toate celelalte interfețe.

Nu este nevoie ca R1,R2 și R3 să transmită actualizări RIP prin interfețele lor LAN. Configurația din Figura 2 identifică interfața G0/0 a lui R1 ca fiind pasivă. Comanda show ip protocols este apoi folosită pentru a verifica că interfața Gigabit Ethernet era pasivă. Observați că interfața G0/0 nu mai este listată ca primind sau trimițând actualizări de versiunea 2, însă în schimb apare acum la secțiunea de interfețe pasive. De asemenea, observați că rețeaua 192.168.1.0 este încă listată sub Routing for Networks ceea ce înseamnă că rețeaua este încă inclusă în actualizările RIP trimise către R2 ca o intrare de rută.

Notă:Toate protocoalele de rutare suportă comanda passive-interface .

Folosiți Syntax Checker din Figura 3 pentru a configura interfața LAN ca o interfață pasivă pe R2 și R3.

Ca o alternativă , toate interfețele pot fi făcute pasive utilizând comanda passive-interface default . Interfețele care nu ar trebui să fie pasive pot fi re-activate utilizând comanda no passive-interface .