Al patrulea pas în procesul de rutare link-state este că fiecare router supraîncarcă LSP-ul către toți vecinii, care apoi stochează LSP-urile primite într-o bază de date.
Fiecare router supraîncarcă informațiile sale link-state către celelalte routere link-state din zona de rutare. De câte ori un router primește un LSP de la un router vecin, trimite imediat acel LSP prin celelalte interfețe cu excepția interfeței care a primit LSP-ul. Acest proces creează un efect de supraîncărcare a tuturor LSP-urilor de la toate router-ele din zona de rutare.
Faceți click pe butonul Redare din figură pentru a vedea o animație despre supraîncărcarea LSP.
În animație, observați cum LSP-urile sunt supraîncărcate aproape imediat după ce au fost primite fără calcule intermediare. Protocoalele de rutare link-state calculează algoritmul SPF după ce supraîncărcarea este completă. Ca urmare, protocoalele de rutare link-state ajung la convergență foarte repede.
Amintiți-vă că LSP-urile nu trebuie trimise periodic. Un LSP trebuie trimis doar:
- În timpul pornirii inițiale a procesului protocolului de rutare pe acel router (de exemplu la repornirea router-ului).
- Ori de câte ori există o schimbare în topologie (de ex o legătură este dezactivată sau activată, o adiacență cu un vecin este stabilită sau dezactivată).
În plus față de informațiile link-state, sunt incluse și alte informații în LSP, precum numere de secvență și informații de îmbătrânire, pentru a ajuta administrarea procesului de supraîncărcare. Aceste informații sunt folosite de fiecare router pentru a determina dacă a primit deja LSP-ul de la un alt router sau dacă LSP-ul are informații noi decât ceea ce conținea deja în baza de date link-state. Acest proces permite unui router să mențină doar cele mai noi informații în baza de date link-state.