Fiecare router din zona de rutare folosește baza de date link-state și algoritmul SPF pentru a construi arborele SPF.

De exemplu, folosind informațiile link-state de la toate router-ele, R1 poate începe acum să construiască un arbore SPF al rețelei. Pentru început, algoritmul SPF interpretează LSP-ul fiecărui router pentru a identifica rețelele și costurile asociate.

În Figura 1, R1 identifică rețelele conectate la el și costurile.

În figurile de la 2 la 5, R1 continuă să adauge orice rețea necunoscută și costurile asociate la arborele SPF. Observați că R1 ignoră orice rețele pe care le-a identificat deja.

Algoritmul SPF calculează apoi căile cele mai scurte pentru a ajunge la fiecare rețea individuală rezultând arborele SPF după cum se arată în Figura 6. R1 are acum o viziune completă a topologiei zonei link-state.

Fiecare router își construiește propriul arbore SPF independent de celelalte routere. Pentru a asigura o rutare corespunzătoare, bazele de date link-state folosite pentru a construi acei arbori trebuie să fie identice pe toate router-ele.