Protocoalele de rutare link-state moderne sunt concepute pentru a minimiza efectele asupra memoriei, CPU și lățimii de bandă. Utilizarea și configurarea zonelor multiple pot reduce mărimea bazelor de date link-state. Zonele multiple pot limita cantitatea de informație link-state care supraîncarcă un domeniu de rutare și trimite LSP-uri doar către acele routere care au nevoie de ele. Când există o schimbare în topologie, doar router-ele din zona afectată primesc LSP și rulează algoritmul SPF. Acest lucru poate ajuta la izolarea unei legături instabile la o zonă specifică din domeniul de rutare.
De exemplu, în figură, sunt trei domenii separate de rutare: zona 1, zona 0 și zona 51. Dacă o rețea din zona 51 nu mai merge, LSP cu informația despre legătura afectată este trimis doar către alte rutere din acea zonă. Doar acele rutere din zona 51 au nevoie de actualizarea bazei lor de date link-state, rulează iar algoritmul SPF, creează un nou arbore SPF și actualizează tabelele de rutare. Router-ele din celelalte zone învață că această rută este picată, dar acest lucru este realizat cu un tip de LSP care nu le determină sa ruleze din nou algoritmul SPF. Router-ele din celelalte zone își pot actualiza tabelele de rutare direct.