Pentru a face OSPF mai eficient și scalabil , OSPF suportă rutare ierarhică utilizând zone. O zonă OSPF este un grup de routere care împart aceeași informație link-state în LSBD-urile lor.
OSPF poate fi implementat în două moduri:
- Single-Area OSPF - În Figura 1 , toate router-ele sunt într-o zonă numită zona backbone ( zona 0 ).
- Multiarea OSPF - În Figura 2 , OSPF este implementat utilizând mai multe zone , într-o manieră ierarhică. Toate zonele trebuie să se conecteze la zona backbone (area 0). Routerele care interconectează zonele sunt cunoscute ca Area Border Routers (ABR).
Cu multiarea OSPF , OSPF poate diviza un sistem autonom mare (AS) în zone mai mici , pentru a susține rutare ierarhică. Cu rutarea ierarhică , rutarea încă are loc între zone , în timp ce operațiile de rutare intensive , precum recalcularea bazei de date , sunt păstrate într-o zonă.
De exemplu , în orice moment în care un router primește noi informații despre schimbări în topologie într-o zonă (inclusiv adiția , ștergerea sau modificarea unei legături) router-ul trebuie să ruleze din nou algoritmul SPF , să creeze un nou arbore SPF și să actualizeze tabela de rutare. Algoritmul SPF consumă CPU și timpul pe care îl necesită pentru calcule în funcție de mărimea zonei.
Notă:Schimbările topologiei sunt distribuite routerelor în alte zone într-un format distance vector. Cu alte cuvinte , aceste routere actualizează doar tabele de rutare și nu au nevoie să ruleze din nou algoritmul SPF.
Prea multe routere într-o zonă ar face LSDB-uri foarte mari și mărește solicitarea CPU-ului. Așadar , aranjarea router-ului în zone partiționează efectiv o bază de date mare în una mai mică și în baze de date mai gestionabile.
Posibilitățile topologiei-ierarhice multiarea OSPF are aceste avantaje:
- Tabele de rutare mai mici - Mai puține intrări în tabela de intrare pentru că adresele rețelei pot fi sumarizate între zone. Sumarizarea rutei nu este activată în mod implicit.
- Reduce actualizările link-state de dinainte - Minimizează procesul și cerințele memoriei
- Reduce frecvența și calculele SPF - Localizează impactul unei schimbări de topologie într-o zonă. De exemplu , minimiează impactul actualizării rutei pentru că supraîncarcarea LSA se oprește la limitele zonei.
Figura 3 ilustrează aceste avantaje.
De exemplu , R2 este ABR pentru zona 51. Ca un ABR , va sumariza rutele din zona 51 în zona 0. Când o legătura sumarizată eșuează , LSA-uri se schimbă doar în zona 51. Router-ele din zona 51 trebuie să ruleze din nou algoritmul SPF pentru a identifica rutele cele mai bune. Cu toate acestea , router-ele din zona 0 și zona 1 nu primesc actualizări; așadar , ele nu executa algoritmul SPF.
Acest capitol se axează pe single-Area OSPF.