În IPv6 sunt doar ACL-uri denumite. Configurația este similară cu cea a unui ACL denumit extins IPv4.
Figura 1 arată sintaxa comenzii pentru ACL-uri IPv6. Sintaxa este similară cu sintaxa folosită pentru un ACL extins IPv4. Singura secvență seminificativă este utilizarea lungimii prefixului IPv6 în loc de masca wildcard IPv4.
Există trei pași de bază pentru configurarea unui ACL IPv6:
Pasul 1. Din modul de configurare globală, folosiți comanda ipv6 access-list name pentru a crea un ACL IPv6. Ca și ACL-urile IPv4 denumite, numele IPv6 sunt alfanumerice, case sensitive și trebuie să fie unice. Spre deosebire de IPv4, nu este nevoie de o opțiune standard sau extinsă.
Pasul 2. Din modul de configurare al ACL-ului denumit folosiți declarațiile permit sau deny pentru a specifica una sau mai multe condiții pentru a determina daca un pachet este trimis mai devreme sau dacă se renunță la el.
Pasul 3. Întoarceți-vă la modul EXEC privilegiat cu comanda end .
Figura 2 demonstrează pașii pentru a crea un ACL IPv6 printr-un exemplu simplu bazat pe topologia anterioară. Prima declarație denumește lista de access IPv6 NO-R3-LAN-ACCESS. Similar cu ACL-urile IPv4 denumite, scrierea cu litere mari a numelor ACL-urilor IPv6 nu este necesar, însă le scoate în evidență atunci când vizualizați rezultatul comenzii running-config
A doua declarație respinge toate pachetele IPv6 de la 2001:DB8:CAFE:30::/64 destinate oricărei rețele IPv6. A treia declarație permite toate celelalte pachete IPv6.
Figura 3 arată ACL-ul în context cu topologia.